For Romanian aspiring writers

Another post in Romanian because it's aimed at the Romanian aspiring writers.

Zilele trecute am primit un mesaj de la un scriitor roman aflat la inceputul drumului. Terminase de scris un roman si ma intreba cam care-i treaba cu publicarea la noi si in strainatate. Dupa ce mi-am revenit din mirare, m-am simtit flatata, pentru ca, deh, dintre toti scriitorii existenti ma alesese tocmai pe mine (daca a intrebat si pe altii, nu stiu, dar daca a facut-o, bravo lui!), apoi m-a apucat putin jalea ca parca abia ieri eram si eu incepatoare, dar mi-a trecut si asta.

Mi-am spus ca frumos era sa-i raspund si m-am apucat sa alcatuiesc o lista cu cam ce ar trebui sa stie, insa in timp ce scriam m-am gandit ca poate le-ar fi de folos si altora.  Asa ca am transformat raspunsul intr-o postare pentru blog. Unele lucruri le-am mai mentionat prin interviuri pe ici, pe colo, dar aici sunt toate adunate la un loc si, intre timp, poate ca am mai invatat cate ceva.

Publicarea la noi:

Aici am sa vorbesc din proprie experienta, cu referire mai mult la domeniul care ma intereseaza pe mine, si anume literatura SF si fantasy, dar observatiile sunt general valabile.

Scriitorul incepator viseaza sa debuteze cu un roman minune care sa ii aduca faima si glorie. Ei, nu e chiar asa. De ce? Pentru ca nimeni nu s-a nascut invatat. Meseria asta are si ea niste reguli si canoane pe care nu ai de unde sa le stii pana nu te lovesti de ele. Nu ajunge doar sa asterni niste cuvinte pe hartie. Sigur, poti sa lucrezi la un roman zece ani si, in paralel, sa participi la toate cursurile de scriere creativa posibile si probabil ca in final vei obtine un material cat de cat acceptabil, dar asta nu te va scuti de ezitarea editorilor de a arunca pe piata un nume necunoscut. Si spune sincer, nu te-ai plictisi sa lucrezi la acelasi lucru atata timp, cand sunt atatea alte povesti pe care ai putea sa le spui?

Exista insa o cale mai scurta de a-ti face numele cunoscut, si anume prin proza scurta. Exista mai multe reviste on-line (Gazeta SF, Nautilus, SRSFF, Helion, Revista de Suspans, Suspans.ro, Argos si altele) care publica povestiri. Unele organizeaza si concursuri. Cele mai multe nu platesc sau te recompenseaza in carti, dar nu asta este important in momentul de fata. Pe tine te intereseaza sa auda lumea de tine si sa primesti feedback la texte, ca sa-ti imbunatatesti tehnica. Deci slefuieste textele si trimite-le, de preferinta fara greseli de redactare sau gramaticale. Pe editori nu-i intereseaza decat sa primeasca texte bune, se poate comunica  usor cu ei si, daca sunt probleme, unii dintre ei chiar iti vor da sfaturi in legatura cu punctele slabe. Dupa ce ai prins ceva curaj, poti sa incerci la revistele tiparite (CPSF, Galileo, Helion).

Dar ca sa ajungi in faza asta, inainte de toate trebuie sa ai un text bun si, neaparat, bine lucrat. Adica mai multe revizii, facute nu numai de tine. Fie ca mergi la cursuri de scriere creativa sau nu (au inceput sa apara si la noi in orasele mari) si studiezi tomuri de literatura de specialitate (manualul de scriere creativa al Ninei Munteanu e destul de bun si s-a tradus si la noi), o critica directa, axata pe problema, este de neinlocuit. De aceea, indicat este sa te alaturi unui atelier literar. Daca nu gasesti unul local, se poate si on-line. De exemplu AtelierKult. Ai nevoie de un obraz gros, ca sa suporti toate criticile, dar vei vedea ca cele mai multe sunt bine intentionate si de real ajutor.

Ei, si dupa ce ai trecut prin toate astea, poti sa incepi sa cauti o editura pentru romanul tau. Daca l-ai scris mai demult si revii asupra lui, ai sa descoperi cate lucruri nu stiai si pe care le-ai invatat intre timp.

Publicarea in strainatate:

Ma voi referi la piata de carte in limba engleza, pentru ca iti ofera acces la publicul cel mai larg. Ideal ar fi sa scrii direct in engleza sau macar sa iti traduci singur manuscrisul, pentru ca tu stii cel mai bine ce-ai vrut sa spui in el, iar cei din generatia mea si mai ales cei mai tineri sunt toti vorbitori de engleza.

Indiferent cum ai obtinut manuscrisul in engleza, l-ai scris/tradus/ti l-a tradus cineva, sunt doi pasi pe care neaparat nu trebuie sa ii sari. In primul rand, alatura-te unui critique group (critters.org, critiquecircle.com, etc.) in care membrii isi critica reciproc textele. Vei observa ca cei mai multi se conduc dupa un anume set de reguli si este de asteptat ca si editorii sa faca la fel. Dupa ce manuscrisul ti-a fost criticat de mai multe persoane si ai efectuat modificarile vine faza de editare. Fiind la inceput de cariera, banuiala mea este ca n-ai sa-ti permiti sa angajezi un editor profesionist si pana si freelancerii or sa ti se para scumpi. Solutia este sa gasesti doi vorbitori nativi de engleza care sa citeasca manuscrisul de la cap la coada si sa-ti semnaleze eventualele erori ramase.

Abia acum putem vorbi efectiv de publicare. Ce alegi? Publicare traditionala sau in regie proprie? Parerea mea (posibil eronata, desi nu prea cred) este ca ei au destui scriitori de-ai lor ca sa-si mai bata capul cu un debutant de limba straina care le-ar complica planurile de promovare din cauza problemelor de limba, transport, etc. Ar mai fi varianta alegerii unei edituri care se bazeaza pe ebookuri si print-on-demand. Sunt o multime asa ca trebuie sa-ti face bine temele ca sa decizi pe care o alegi, pentru ca am auzit de titluri care se vand bine, dar si de scriitori nemultumiti de serviciile lor.

Daca niciuna din variante nu-ti convine, ramane self-publishing-ul. Cu destul de multa munca, se poate face. Am scris o serie de articole pe tema asta anul trecut, asa ca n-am sa revin asupra subiectului.

In final, sfatul meu este urmatorul: scrie mult, scrie ce-ti place si revizuieste si mai mult. Intre timp, citeste cat incape.