— Am adus daruri!
O prezenţă masivă se mişcă în întuneric, respiraţia sacadată răsunând cu
ecou între pereţii netezi. Gael urmă dâra luminoasă lăsată de reflexia
puţinelor raze de lumină în solzii de pe coadă. Se opri la câţiva metri de
bestia albă a cărei statură impunătoare umplea grota. Dragonul, o femelă, îşi
arcui gâtul lung şi-şi agită aripile strânse în jurul corpului butucănos.
— Ce e? Nu mă mai recunoşti? întrebă Gael, când dragonul mârâi la el.
Îşi obosea gura degeaba, bestia nu dăduse niciodată semne că l-ar înţelege,
dar nu se putea abţine. Poate că dragonul îmbătrânise şi nu mai vedea bine, era
greu de spus ce vârstă avea, dar vocea lui Gael tot ar fi trebuit să-i fie
cunoscută, chiar dacă se vedeau rar.
Mârâitul se intensifică, iar dragonul îşi arătă colţi. Dacă ar fi vrut
neapărat să-l rănească, ar fi fost suficient să-i tragă o labă şi să-l facă una
cu peretele.
Gael percepu mesajul. Lăsă porcul jos de pe umeri şi i-l aruncă la
picioare.
Dragonul mirosi ofranda, dar nu se atinse de ea.
Un cap triunghiular i se iţi dintre labe şi se linse pe bot. Chiţăi şi,
când nimeni cu încercă să-l oprească, se repezi la porc şi-şi înfipse colţii
mici în el.
(Ucigaşul de dragoni – Secvenţă de zbor, Millennium Books, 2016)
No comments:
Post a Comment